Dreptul familiei – Divortul in lipsa unuia dintre soti

O problemă ridicată frecvent, în practică, de către clienții noști, o reprezintă posibilitatea/imposibilitatea de a desface căsătoria în condițiile în care unul dintre soți fie este plecat în străinătate și nu i se cunoaște domiciliul la data introducerii cererii de divorț, fie refuză orice contact în vederea desfacerii căsătoriei.

Este adevărat faptul că în cererea de divorț trebuie indicate în mod obligatoriu domiciliul, respectiv locuința efectivă a soțului pârât, în vederea citării sale, însă legislația actuală oferă soluții în vederea judecării cauzei chiar și în situația imposibilității identificării acestor elemente.

Divorțul este posibil, fără îndoială și în aceste ipoteze, instanța de judecată fiind singura în măsură să dispună asupra desfacerii căsătoriei încheiate între părți.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 167 Cod procedură civilă, când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate.
Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente şi la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanţa va dispune şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.
Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

De asemenea, art. 923 Cod procedură civilă prevede că dacă procedura de citare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are locuinţa la locul indicat în cerere şi, dacă va constata că nu locuieşte acolo, va dispune citarea lui la locuinţa sa efectivă, precum şi, dacă este cazul, la locul său de muncă.